La 8 decembrie 1991 a avut loc referendumul național privind adoptarea Constituției României, extrem de necesară după Revoluția din decembrie 1989 ce a înlăturat dictatura comunistă din țară.
Constituția României, prima de după 1989, a fost adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 și aprobată prin Referendum național la 8 decembrie, în același an, cu o majoritate semnificativă: din numărul de 10.948.468 de participanți, 77,3% au răspuns afirmativ, 20,49% negativ, voturile nule reprezentând 2,3%.
La data intrării în vigoare a noii legi fundamentale a țării, Constituția din 21 august 1965 a fost în întregime abrogată expres (art. 149 din Constituție).
Constituția adoptată în 1991 a reprezentat cadrul legislativ fundamental pentru organizarea și funcționarea statului și societății românești pe baze democratice. Aceasta a consacrat reinstaurarea democrației constituționale în România, creând premisele pentru afirmarea unui regim politic pluralist.
Elaborarea, dezbaterea și adoptarea noii Constituții a României au durat un an și jumătate.
În martie 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională decidea, prin Legea electorală, ca viitorul Parlament să funcționeze, în principal, ca Adunare Constituantă. La 11 iunie 1990, a fost desemnată Comisia Constituțională pentru elaborarea proiectului de Constituție. Comisia, condusă de Antonie Iorgovan, cadru universitar la Facultatea de Drept, număra 23 de parlamentari și cinci experți — personalități ale învățământului juridic românesc și juriști cu activitate îndelungată.
În intervalul iunie 1990 — ianuarie 1991, Comisia a redactat tezele proiectului de Constituție, iar la 13 februarie 1991 acestea au fost prezentate Adunării Constituante, care le-a dezbătut până în iunie 1991. Între 15 iulie și 1 august 1991, grupurile parlamentare sau parlamentarii, individual, au înaintat amendamentele la textul rezultat după dezbateri. Împreună cu cele peste o mie de amendamente aduse, proiectul a fost din nou supus dezbaterilor în Adunarea Constituantă în intervalul 10 septembrie — 18 noiembrie 1991, pentru ca la 21 noiembrie 1991 să fie adoptat prin vot nominal.
Problema votului final a fost cea care a aprins spiritele încă din prima zi a dezbaterilor, 13 februarie 1991. Majoritatea dorea vot deschis, iar opoziția vot secret.
Votul decisiv asupra noii Constituții a fost dat la 21 noiembrie 1991, la București, deși inițial se propusese să aibă loc la Alba Iulia, prima Capitală a statului român unitar. Din totalul de 510 de parlamentari, au fost prezenți 509, din care 414 s-au pronunțat pentru și 95 împotrivă.
FSN, PUNR și reprezentanții minorităților, altele decât cea maghiară, au votat favorabil, cu câteva excepții. PNȚCD și PNL s-au pronunțat împotrivă, iar UDMR a votat în bloc împotrivă.
Noua Constituție a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991.
După patru ani de la adoptarea Constituției României, la 13 noiembrie 1995 deputații au adoptat, în cadrul ședinței Camerei Deputaților, propunerea legislativă privind proclamarea "Zilei Constituției României" pentru data de 8 decembrie. Plenul Senatului a aprobat, la 5 decembrie 1995, inițiativa legislativă a Camerei privind proclamarea "Zilei Constituției României" (Legea nr. 120/8 decembrie 1995). Pentru această zi a anului se prevede ca autoritățile și instituțiile publice să organizeze acțiuni culturale și manifestări științifice consacrate dezvoltării democrației constituționale în România.
Constituția adoptată în 1991 a fost modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003. Aceasta a fost aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003, pentru confirmarea rezultatului referendumului.
AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea, Cristian Anghelache, redactor arhivă foto: Elena Bălan, editor: Horia Plugaru, editor online: Gabriela Badea)
Comenteaza la aceasta stire!